bădărán (bădăráni), s. m. – Mitocan, necioplit. Mag. badaró „persoană care vorbește grosolan”, cu suf. -an (DAR). Cuvîntul mag. s-a păstrat în Mold. ca nume de familie (Bădărău) și bădărău, s. n. (turtă de porumb cu brînză), termen de circulație restrînsă, care pare a se explica prin noțiunea intermediară de „amestecat” sau „compus” (Scriban). Nu sînt probabile relațiile stabilite de Tiktin cu bade, și de Löbel cu tc., per. bedran „licențios”. Nici der. din țig. bedoro „flăcău, fată” nu pare sigură (Graur 123), bedoran „țăran” (primul cuvînt pare der. din mag. și al doilea din rom.). Der. bădărancă, s. f. (femeie cu apucături grosolane, mojică); bădărănesc, adj. (grosolan, mojic); bădărănie, s. f. (grosolănie, mitocănie); bădărănos, adj. (grosolan). Vezi definitia »

NEICULEÁN s. m. (Rar) Neiculiță. – Neică + suf. -ulean. Vezi definitia »

CRANIÁN, -Ă, cranieni, -e, adj. Care ține de craniu, privitor la craniu. [Pr.: -ni-an] – Din fr. crânien. Vezi definitia »

CISRENÁN, -Ă adj. de dincoace de Rin. (< lat. cisrhenanus, fr. cisrhénan) Vezi definitia »

PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar) Prostănac. – Din prost + suf. -olan. Vezi definitia »