MILIȚIÁN, -Ă, milițieni, -e, subst. 1. S. m. și f. Persoană aflată în serviciul miliției (1). 2. S. m. Soldat din miliție (2). [Pr.:-ți-an] – Miliție + suf. -ian (după fr. milicien). Vezi definitia »

ARACÁN s. m. v. săracan. Vezi definitia »

PĂMÂNTEÁN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1. Care trăiește, care locuiește pe Pământ; de pe Pământ, specific Pământului. ♦ (Substantival) Locuitor al Pământului. 2. (Adesea substantivat) Născut în țara despre care este vorba; indigen, băștinaș, autohton. 3. (Substantivat; rar) Muritor². – Pământ + suf. -ean. Vezi definitia »

PROCUSTIÁN, -Ă adj. referitor la legenda lui Procust. (< Procust + -ian) Vezi definitia »

ospețeán, ospețéni, s.m. (înv.) nuntaș. Vezi definitia »