RECULÁNT, -Ă, reculanți, -te, adj. (Despre mecanisme) Care reculează. – Din fr. reculant. Vezi definitia »

berbánt (berbánți), s. m. – Hoț, pungaș, șarlatan. – Var. (Mold.) birbant. Mr. birbantu. It. birbante (› sp. bergante), prin intermediul ngr. μπερμπάντης (DAR); cf. și tc. berbad, bg. berbant(in). Dicționarele iau în considerație de obicei exclusiv accepția secundară de „crai, bărbat afemeiat”; sensul primar este curent, totuși, în limba romanticilor. Der. berbanterie, s. f. (hoție, șarlatanie); berbantlîc, s. n. (pungășie, șarlatanie), cu suf. tc., ca bg. berbantlyk. Vezi definitia »

abrutizánt, -ă adj. care abrutizează. (< fr. abrutissant) Vezi definitia »

CODOMINÁNT, -Ă adj. (biol.) cu două sau mai multe specii dominante în asociația vegetală. (< fr. codominante, lat. codominans) Vezi definitia »

SUBIACÉNT, -Ă adj. Care este plasat imediat dedesubt. [Pron. -ia-. / < fr. subjacent, cf. lat. iacens – care este întins]. Vezi definitia »