TRANSPOZÍȚIE s. f. 1. transpunere. 2. (mat.) permutare în care toate elementele, în afară de două (care se schimbă unul cu celălalt), rămân neschimbate. 3. (chim.) schimbare a poziției unor atomi sau radicali dintr-o moleculă organică pentru a forma un izomer. 4. (muz.) transcriere sau executare a unei compoziții în altă tonalitate decât cea inițială. 5. (biol.) mișcare a unei gene dintr-un set cromozomial sau dintr-un cromozom în altul. 6. problemă enigmistică, în schimbarea poziției părților componente ale unei șarade din a căror însumare inversă trebuie să rezulte un cuvânt nou. (< fr. transposition) Vezi definitia »

-TARAXÍE elem. „emoție, tulburare”. (< fr. -taraxie, cf. gr. taraxis) Vezi definitia »

RADIOSTEREOGRAFÍE s. f. metodă radiologică prin care imaginea radiografică apare tridimensională. (< fr. radiostéréographie) Vezi definitia »

șegánie, șegánii, s.f. (înv.) bufonerie. Vezi definitia »

GRANULÁȚIE, granulații, s. f. 1. Structura în granule a unui material granular. 2. Leziune organică formată din mici tumori, care apar mai ales la suprafața membranelor mucoase și seroase. – Din fr. granulation. Vezi definitia »