țeápă (-țépe), s. f. – 1. Temperament, fire, caracter. – 2. Neam, soi. Sl. teti, tepą „a bate (monedă)” (Tiktin). Pare dublet al lui tapă, s. f. (tăietură în partea de jos a copacului pentru a-i marca direcția de cădere la tăiere; margine, tiv; cep), a cărui der. din v. germ. tappa › germ. Zapfen (Giuglea, Dacor., III, 680; REW 8565) este improbabilă. Legătura dintre teapă și sl. cepŭ (Conev 65) nu este posibilă; cu lat. stipa (Scriban) este la fel de improbabilă. Vezi definitia »

ZÁRĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul. – Cf. alb. dhallë. Vezi definitia »

PREBÉNDĂ s.f. Venit afectat unui anumit titlu ecleziastic catolic, mai ales unui canonic. [< lat. praebenda, cf. fr. prébende, it. prebenda]. Vezi definitia »

MORMĂIÁLĂ, mormăieli, s. f. Mormăit¹. [Pr.: -mă-ia-] – Mormăi + suf. -eală. Vezi definitia »

ANTÁNTĂ s. f. 1. denumire dată unor alianțe politico-militare dintre state imperialiste. 2. înțelegere, alianță. (< fr. entente) Vezi definitia »