stívă (-ve), s. f. – Grămadă de obiecte ordonate. It. (ven.) stiva, prin intermediere orientală, cf. ngr. στοίβα, bg. stiva. – Der. stiva, vb. (a face stive); stivaj, s. n. (operație de încărcare a unei nave), din it. stivaggio. Vezi definitia »

DRÁCINĂ s. f. v. dracilă. Vezi definitia »

MORÚLĂ s.f. (Biol.) Prima fază în dezvoltarea unui embrion, având aspectul unei mure. [< fr. morula, cf. lat. morum – mură]. Vezi definitia »

opórniță, opórnițe, s.f. (pop.) cerc de fier pe osia de lemn, să nu crape. Vezi definitia »

bótă s. f. – Pic, strop, nimic. Mag. bőtő, de la betű „literă” (Bogrea, Dacor., III, 728); cf. bechi. DAR trimite eronat la it. boto „stupid” sau megl. buta „tont”. Vezi definitia »