CONIMÉTRU, conimetre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se captează praful dintr-un anumit volum de aer și se fixează pe plăci de sticlă spre a fi examinat ulterior la microscop. – Din fr. conimètre. Vezi definitia »

ORTOCÉNTRU, ortocentre, s. n. Punctul de întâlnire a înălțimilor unui triunghi; punctul de întâlnire a înălțimilor unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. – Din fr. orthocentre. Vezi definitia »

FLUOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea debitelor de fluide. (< fr. fluomètre) Vezi definitia »

DRILOMÉTRU s.n. (Tehn.) Aparat pentru controlul operațiilor de săpare a sondelor. [< fr. drillomètre]. Vezi definitia »

purcelándru, purcelándri, s.m. (reg.) purcel mai mare; pui mai mare de porc mistreț; purcelete. Vezi definitia »