ÚLCUS s. n. 1. ulcer (1). 2. rană, umflătură. (< lat., fr. ulcus) Vezi definitia »

EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos) Vezi definitia »

RÁPTUS s.n. (Med.) Tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. [< fr., lat. raptus]. Vezi definitia »

CLÁVUS s.n. 1. (Med.) Bătătură. 2. (Zool.) Parte a elitrelor unor insecte. [Pl. -suri. / < fr., lat. clavus]. Vezi definitia »

REDÚS, -Ă adj. 1. scăzut, micșorat; mic. ◊ (despre fracții, expresii algebrice) simplificat. 2. (despre oameni) lipsit de inteligență; mărginit, prost. ◊ (lingv.; despre sunete) slab perceptibil. 3. (despre substanțe) care a suferit operația de reducere (3). (< reduce) Vezi definitia »