TUNÍCĂ s.f. 1. Cămașă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani. 2. Haină bărbătească făcând parte dintr-o uniformă. 3. (Anat.) Membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ♦ (Zool.) Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Înveliș cărnos al unui bulb. [< lat. tunica, fr. tunique]. Vezi definitia »

BIOENERGÉTICĂ s.f. Capitol al biofizicii care studiază producerea proceselor energetice din materia vie. [< fr. bioénergétique]. Vezi definitia »

borsétă s. f., g.-d. art. borsétei; pl. borséte Vezi definitia »

CARAVÉLĂ s. f. navă rapidă, cu trei catarge și rază mare de acțiune, din sec. XV-XVI. (< fr. caravelle, port. caravela) Vezi definitia »

CAFEÍNĂ s.f. Alcaloid care se extrage din cafea și din ceai, întrebuințat ca excitant al sistemului nervos și ca stimulent al inimii. [Pron. -fe-i-. / < fr. caféine]. Vezi definitia »