AUTECOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază interacțiunea organismului vegetal sau animal cu mediul. (< engl. autecology) Vezi definitia »

EPECÍE s. f. (biol.) folosire a indivizilor unei specii ca substrat de viață de către indivizii altor specii. (< fr. époecie) Vezi definitia »

ZOOMETRÍE s.f. Parte a zootehniei care are ca obiect măsurarea animalelor. (din it. zoometria) Vezi definitia »

târhăláie, târhălắi, s.f. (reg.) gunoi, murdărie. Vezi definitia »

COOPERÁȚIE s.f. 1. Formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun la același proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. ♦ (În orânduirea socialistă) Asociere a oamenilor muncii în întreprinderi cooperatiste de producție sau de aprovizionare și desfacere. 2. Cooperare. [Gen. -iei, var. cooperațiune s.f. / cf. fr. coopération, it. cooperazione]. Vezi definitia »