METALOTERAPÍE s.f. Tratament al bolilor nervoase care constă în aplicarea unor plăci metalice pe corpul bolnavului. [Gen. -iei. / < fr. métallothérapie]. Vezi definitia »

PICOCURIE [CÜ-RÍ] s. m. unitate de radioactivitate, a bilioana parte dintr-un curie. (< fr. picocurie) Vezi definitia »

PROPRIOCÉPȚIE s. f. 1. activitate a sensibilității proprioceptive; rezultatul acesteia. 2. percepție de sine însuși. (< fr. proprioception) Vezi definitia »

SUPRACONDÚCȚIE s. f. supraconductibilitate. (< fr. supraconduction) Vezi definitia »

BIOGEOCHIMÍE s.f. Ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. [< fr. biogéochimie]. Vezi definitia »