cerdác (cerdace), s. n. – 1. Balcon închis cu gratii sau geamuri. – 2. Pavilion, chioșc. – 3. Terasă, balcon. – 4. Acoperiș cu care se protejează troițele și fîntînile. – Mr. cirdache, megl. čărdac. Tc. çerdak (Cihac, II, 560; Șeineanu, II, 123; Roesler 607; Meyer 442; Lokotsch 397; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρδάϰι, alb. tśardhak, bg., sb., rus. čardak. După Miklosich, Wander., 13, rut. čerdak provine din rom. Vezi definitia »

chilfác, chilfácuri, s.n. (reg., înv.) unealtă de dulgherie. Vezi definitia »

burlác (burláci), s. m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și DAR; însă Berneker recunoaște că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăcește, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s. f. (viață de burlac). Vezi definitia »

DIÁC¹, dieci, s. m. 1. Scriitor de cancelarie și slujbaș al vistieriei din țările române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (Reg.) Cântăreț bisericesc. – Din sl. dijakŭ. Vezi definitia »

1.Ortac Vezi definitia »