șoimăríe, șoimăríi, s.f. (înv.) 1. arta de a dresa șoimi pentru vânătoare. 2. vânătoare cu ajutorul șoimilor; șoimărit. Vezi definitia »

SPĂSÉNIE s. f. (Înv. și pop.) Atitudine de pocăință și de smerenie; atitudine de modestie și de nevinovăție (prefăcută). – Din sl. sŭpasenije. Vezi definitia »

-CÓNDRIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la un) cartilaj”. [< fr. -chondrie]. Vezi definitia »

ADECVÁȚIE s.f. Faptul, însușirea de a fi adecvat; echivalență perfectă; adecvare. [< fr. adéquation]. Vezi definitia »

ETNOASTRONOMÍE s. f. disciplină care studiază motivele etnografice, textele sacre și rituale tradiționale ale popoarelor referitoare la astre, constelații. (< etno- + astronomie) Vezi definitia »