slugér (-ri), s. m. – 1. Dregător, slujitor la curte, intendent principal al curții și al armatei, boier de rangul al treilea, titlu rămas onorific după 1738. – 2. Titlu de noblețe asimilat de Regulamentul Organic gradului de locotenent și sublocotenent. – Var. sulger, sulgear. Origine îndoielnică. Pare să provină de la slugă, cu suf. de agent -ar, fiind vorba într-un anumit fel de șeful servitorilor de la curte, cf. sb. služar „slugă”; var. ca la clucer, culcer. Der. de la sulgiu (Tiktin; Scriban) nu pare verosimilă și nu se justifică semantic. – Der. slugerie (var. sulgerie), s. f. (demnitate de sluger); slugereasă (var. sulgereasă), s. f. (nevastă de sluger). Din rom. provin sl. služarĭ și ngr. σλουτσιάρις (Meyer, Neugr. St., II, 78). Vezi definitia »

STEREOIZOMÉR s. m. substanță izomeră care diferă prin modul de angajare în spațiu a atomilor din moleculă. (< fr. stéréo-isomère) Vezi definitia »

IENICÉR, ieniceri, s. m. Soldat din corpul de elită al vechii infanterii turcești, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciți ai populațiilor creștine. [Var.: (înv.) ianicér, -i s. m.] – Din tc. yeniçeri. Vezi definitia »

RÁSTER, rastere, s. n. 1. Placă de sticlă pătrată sau rotundă, liniată special, folosită în tipografie; sită fotografică. 2. Instrument pentru liniat portative, putând trage deodată cinci linii paralele. 3. Rastru. – Din germ. Raster. Vezi definitia »

BLECHER, M. (1909-1938, n. Botoșani), scriitor român. Versuri moderniste („Corp transcendent”), proză kafkiană de analiză a stărilor subiective abisale („Vizuina luminată”, „Întîmplări în irealitatea imediată”, „Inimi cicatrizante”). Vezi definitia »