ÉPIC, -Ă, epici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care exprimă, în formă de narațiune, idei, sentimente, acțiuni etc. ale eroilor unei întâmplări reale sau imaginare. ◊ Gen epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de narațiuni în versuri și în proză, dezvăluind cu o relativă obiectivitate portretul fizic și moral al personajelor, faptele lor, relațiile lor cu mediul înconjurător. ♦ Fig. Demn de o epopee; de proporții vaste; grandios. 2. S. f. Totalitatea operelor literare aparținând genului epic. – Din fr. épique, lat. epicus. Vezi definitia »

TAHISEÍSMIC, -Ă adj. referitor la fenomenul de oscilație rapidă a solului în regiunile vulcanice. (< germ. tachyseismisch) Vezi definitia »

LEXICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la lexicologie, de lexicologie. [Cf. fr. lexicologique]. Vezi definitia »

zăbránic (ză-bra-) s. n., pl. zăbránice Vezi definitia »

linólic adj. m. Vezi definitia »