Definita cuvantului blama
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu blama
CLIMA- /CLIMAT(O)- /CLIMO- elem. „climă, climat”. (< fr. clima-, climat/o/-, climo-, cf. lat. clima, gr. klima, -atos) Vezi definitia »
proreclamá, proreclám, vb. I (reg.) a reclama din nou. Vezi definitia »
DÁLAI-LÁMA s. m. invar. Șeful suprem al religiei budiste; marele-lama. – Din fr. dalaï-lama. Vezi definitia »
CONFORMÁ vb. I. refl. 1. A se potrivi cu..., a se pune de acord cu..., a se adapta la... 2. A se supune (unei legi, unui ordin etc.). [< fr. conformer, cf. it., lat. conformare]. Vezi definitia »
BALAMÁ, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic format din două piese articulate pe un ax, dintre care cel puțin una se învârtește după montare în jurul axului, spre a permite unei uși, unei ferestre, unui capac de ladă etc. să se închidă și să se deschidă prin rotire parțială; șarnieră, țâțână. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Încheieturi, articulații ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi sau a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (sau ține) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. bağlama. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z