ANORGANICITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este anorganic. (< it. anorganicità) Vezi definitia »

ADEZIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi adeziv. – Din fr. adhésivité. Vezi definitia »

INOCUITÁTE s.f. (Liv.) Însușire a unui lucru de a nu fi vătămător. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. innocuité, it. innocuità]. Vezi definitia »

múnte (múnți), s. m. – Ridicătură de pămînt mai mare decît dealul; lanț montan. – Mr., istr. munte, megl. munti. Lat. montem (Pușcariu 1128; Candrea-Dens., 1169; REW 5664), cf. it., sp., port. monte, prov., fr. mont, cat. munt. Se folosește în Trans. cu sensul special de „pășune”, cf. sp. monte „pădure”. – Der. Muntenia s. f. (Valahia); muntean, adj. (de la munte); muntean, s. m. (locuitor al Munteniei); muntenesc, adj. (muntean, valah); muntenește, adv. (ca în Valahia); muntenism, s. n. (particularitate lingvistică din Muntenia); munticel, s. m. (colină), cf. muncel; muntar, s. m. (Trans., mulgător de vaci și oi care pasc); muntos, adj. (de munte), pe care Pușcariu 1229 îl derivă direct din lat. montuōsus. – Din rom. provine pol. multanka „flaut”, din numele propriu muntenia (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Candrea, Elemente, 403). Vezi definitia »

SOCIABILITÁTE s. f. 1. însușire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate. ◊ comunicativitate. 2. (biol.) mod de grupare a indivizilor unei specii vegetale în cadrul unui habitat. (< fr. sociabilité) Vezi definitia »