nevoitór, nevoitoáre, adj. (înv.) 1. stăruitor, zelos. 2. harnic, muncitor. Vezi definitia »

GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filozof. ♦ Spec. Filozof. – Gândi + suf. -tor. Vezi definitia »

DETECTÓR s. n. 1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substanțelor toxice de luptă, a radiațiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc. ♦ ~ de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 2. ~ de minciuni = aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice și a emoțiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu. (< fr. détecteur) Vezi definitia »

COLÓR¹ adj. inv. tehnicolor. (<engl. color) Vezi definitia »

LĂNȚUȘÓR, lănțușoare, s. n. Lănțișor. – Lanț + suf. -ușor. Vezi definitia »