ATMOSFÉRĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ (Fig.) Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ (Fig.) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère. Vezi definitia »

CIOBĂNCÚȚĂ, ciobăncuțe, s. f. Ciobăniță. – Din ciobancă (< cioban + suf. -că) + suf. -uță. Vezi definitia »

ȚIGANCĂ bafniță, balaoacheșă, baragladină, baraulă, boroaică, caramea, cioară, ciocolată, ciorancă, cioroaică, cioropină, cioropișniță, colorată, faraoancă, garaoaică, jagardea, mirandolină, pirandă, stăncuță, zavragioaică. Vezi definitia »

CARIOCHINÉZĂ s.f. (Biol.) Mod de înmulțire a celulelor vii caracterizat prin transformări în structura nucleului, care se divide indirect; mitoză. [Pron. -ri-o-, var. cariocineză s.f. / < fr. caryocinèse, cf. gr. karyon – nucleu, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

SÓLĂ², sole, s. f. Nume dat mai multor specii de pești marini plați, ovali, acoperiți cu solzi fini, care trăiesc pe fundul nisipos al mărilor, la mică adâncime (Solea). – Din fr. sole. Vezi definitia »