BARBITÓN s. n. instrument muzical asemănător cu lira, la vechii greci. (< fr., lat., gr. barbiton) Vezi definitia »

DROMÓN s. n. 1. navă bizantină de transport, cu vele și rame sprijinite direct pe bordaj. 2. navă medievală de război, cu rame. (< it. dromone, fr., gr. dromon) Vezi definitia »

OZÓN s.n. Formă alotropică a oxigenului, prezentată ca un gaz albăstrui cu miros puternic, care se găsește în atmosferă sau se obține prin descărcări electrice în aer. [< fr. ozone, cf. gr. ozein – a avea miros]. Vezi definitia »

AMFIÓN s. m. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă și negativă. (< fr. amphion) Vezi definitia »

CENTIRÓN, centiroane, s. n. Centură (militară). – Din fr. ceinturon. Vezi definitia »