GLÓSĂ, glose, s. f. 1. Explicarea sensului unui pasaj sau a unui cuvânt dintr-o scriere; spec. comentariu sau notă explicativă făcută pe marginea unui text. ♦ (La pl.) Totalitatea cuvintelor care alcătuiesc un glosar. 2. Formă fixă de poezie în care fiecare strofă, începând de la cea de-a doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă, versul comentat repetându-se la sfârșitul strofei respective, iar ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei strofe. – Din lat. glossa. Cf. fr. glose, it. glossa, germ. Glosse. Vezi definitia »

NEUTRODÍNĂ s. f. (telec.) receptor amplificator compensat, destinat a micșora cuplajul capacitiv dintre circuitul de grilă și cel anodic într-un tub electronic pentru a evita intrarea în oscilație. (< fr. neutrodyne) Vezi definitia »

ZĂLOÁGĂ, zăloáge, s. f. 3. (Var.) Zălog². Vezi definitia »

PLEÁTĂ, plete, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate (împletit în cozi); p. ext. păr (nearanjat, necoafat). 2. (Reg.) Mănunchi de fuior. – Din sl. pletŭ. Vezi definitia »

țeapă, țepe s. f. 1. păcăleală. 2. pagubă provocată cuiva de un infractor (prin furt, escrocherie, spargere, evaziune fiscală). 3. penis. 4. contact sexual. Vezi definitia »