MIZÉRIE s.f. 1. Stare de sărăcie extremă. ◊ De mizerie = sărăcăcios, insuficient. ♦ Aspect exterior care dovedește o mare sărăcie; stare vrednică de plâns, de milă. 2. (La pl.) Lipsuri, griji; neplăceri, supărări, șicane. [Gen. -iei. / < lat. miseria, cf. fr. misère]. Vezi definitia »

NEOBURGHEZÍE s. f. noua burghezie, formată în condițiile economiei de piață. (< neo- + burghezie) Vezi definitia »

COLECISTOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generală pentru bolile căilor biliare. [Gen. -iei. / < fr. cholécystopathie]. Vezi definitia »

ELECTROCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care studiază fenomenele de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers, precum și legile acestor fenomene. – Din fr. électrochimie. Vezi definitia »

MONOPRODÚCȚIE s. f. specializare îngustă a unei economii naționale, limitată la o singură ramură economică. (< mono¹- + producție) Vezi definitia »