TOBRÁLCO s.n. Pânză de bumbac, fină, cu dungi sau carouri formate din combinația unor fire subțiri cu altele groase. [Nume comercial]. Vezi definitia »

MUCO- elem. muci-. Vezi definitia »

TOCÓ² s. m. tucan de talie mare, cu penajul negru, gâtul și pieptul alb, iar ciocul roșu cu galben și negru. (< germ. Toko) Vezi definitia »

CORACO- elem. „cioc de corb”. (< fr. coraco-, cf. gr. korax, -akos, corb) Vezi definitia »

ROCOCÓ adj. invar. 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec. XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. – Din fr. rococo. Vezi definitia »