PAÍNJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »

NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a erei neozoice, caracterizată prin existența unor specii de plante și de animale din paleogen, precum și a altora care trăiesc și astăzi. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène. Vezi definitia »

MOLIMÉN s. n. totalitatea tulburărilor morbide care precedă o criză. (< fr., lat. molimen) Vezi definitia »

BUNSEN [búnzɔn], Robert Wilhelm (1811-1899), chimist și fizician german. Prof. univ. la Marburg și Heidelberg. Studii privind derivații organoarsenici. Împreună cu Kirchhoff a pus bazele analizei spectrale, cu ajutorul căreia a caracterizat și a izolat rubidiul și cesiul. A obținut magneziul și cromul în stare metalică prin electroliza clorurilor lor și a inventat becul cu gaz și calorimetrul care-i poartă numele. Vezi definitia »

SERICIGÉN, -Ă adj. (despre glande ale unor viermi sau insecte) care secretă mătase. (< fr. séricigène) Vezi definitia »