PÚNCȚIE s. f. străpungere cu un instrument ascuțit a unui organ, a unei cavități a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic. (< fr. ponction, lat. punctio) Vezi definitia »

OCUPÁȚIE s. f. I. luare (temporară) în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină; cucerire. II. îndeletnicire, profesiune, meserie. (< fr. occupation, lat. occupatio) Vezi definitia »

păgânațíe, păgânațíi, s.f. (înv.) 1. păgânism. 2. păcat, greșeală gravă, infamie, ticăloșie, mișelie, mârșăvie. Vezi definitia »

TUCERÍE, tucerii, s. f. Turnătorie de fontă. – Tuci + suf. -ărie. Vezi definitia »

BIOMETRÍE s. f. metodă de cercetare a organismelor și organelor vii prin măsurători. (< fr. biométrie) Vezi definitia »