tropáncă s.f. (reg.) dans popular; melodia lui. Vezi definitia »

rîjnică (-ce), s. f. – Plantă de pădure cu flori mici albe (Cardemine impatiens). Origine îndoielnică. Poate are legătură cu sb. ružica, rižinica „trandafir, margaretă”. Vezi definitia »

bășícă (bășíci), s. f. – 1. Vezică. – 2. Glob. – 3. Bulă, bulbuc. – Var. beșică. Mr. bișică, megl. bișocă. Lat. vessica (Pușcariu 189; REW 9276; Candrea-Dens., 141; DAR); cf. alb. mesikë, it. vescica, fr. vessie, sp. vejiga, basc. bišika, port. bexiga. Der. bășica, vb. (a face bășici); bășicată, s. f. (varietate de struguri); bășicos, adj. (cu bășici); bășicos, s. m. (arbust, Coluta arborescens); bășicuță, s. f. (Gentiana asclepiadea); Vb. a bășica poate deriva și direct din lat. vessῑcāre (cf. Pușcariu 188; REW 9277 și mr. mbișic, abruz. avvešekkà). Din rom. provine bg. bŭšŭka (Capidan, Raporturile, 228), sb. bešika și rut. bešyka (Miklosich, Wander., 8 și 12, Candrea, Elemente, 407; Berneker 53), și probabil ngr. μπετσϰώνω „a bate, a ciomăgi” (G. Meyer, Neugr. St., II, 76) și sb. beška „varietate de struguri” cf. bășicată. – V. și beștea. Vezi definitia »

iepoștínă, iepoștíne, s.f. (reg.) femeie imorală, depravată. Vezi definitia »

BRICHÉTĂ², brichete, s. f. Produs obținut din aglomerarea prin presiune a pulberii unor materiale în formă paralelipipedică sau ovoidală, spre a fi mai ușor transportate sau întrebuințate. Brichete de cărbune. – Fr. briquette. Vezi definitia »