OXALEMÍE s.f. (Med.) Prezența oxalaților în sânge. [Gen. -iei. / < fr. oxalémie]. Vezi definitia »

dimíe (dimíi), s. f. – Țesătură groasă de lînă albă. – Mr. dhimit, „barhet”. Tc. dimi „barhet” (Meyer, Türk. St., I, 54; Șeineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34); cf. bg. dimiĭa, sb. dimije, alb. dimi „pantalon turcesc”. Tiktin crede că termenul tc. provine din fr. demicoton „percal”, care a dat și tc. demikoton, rom. (di)micaton, s. n. (înv., pînză de bumbac de căptușit, percal). Este cuvînt identic cu dimii, s. f. (Olt., pantalon turcesc de lînă albă). Vezi definitia »

PANMIELOFTIZÍE s.f. (Med.) Distrugere a celulelor măduvei osoase hematopoietice, care fabrică elementele celulare ale sângelui. [Gen. -iei. / < fr. panmyélophtisie, cf. gr. pas – tot, myelos – măduva osoasă, phthisis – distrugere]. Vezi definitia »

MEGALOSPLENÍE s.f. (Med.) Mărire a splinei în anumite boli; splenomegalie. [Gen. -iei. / < fr. mégalosplénie]. Vezi definitia »

MORFOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază forma organismelor vegetale și animale. ◊ Morfologia artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; morfologie terestră = geomorfologie. 2. Parte a gramaticii care studiază părțile de vorbire și flexiunea lor. [Gen. -iei. / < fr. morphologie, cf. gr. morphe – formă, logos – studiu]. Vezi definitia »