Definita cuvantului critic
CRÍTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la critică. ♦ aparat ~ = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text; ediție ~ă = ediție a unui text (clasic, vechi) însoțit de aparat critic. ◊ bazat pe critică, care folosește critica. 2. referitor la un moment de criză; care anunță, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. ♦ (fiz.) stare ~ă = (sau punct ~) = stare a unui fluid în care dispare diferența dintre starea lichidă și cea gazoasă. II. s.m. specialist în probleme de literatură și artă, care analizează, interpretează și apreciază operele create. III. s. f. 1. analiză, apreciere a valorii faptelor, acțiunilor și creațiilor oamenilor. ♦ ~ă literară = studiu aplicat la opera literară, pe care o analizează, o comentează, valorificând-o în special sub unghi artistic; ~ă de text = comentariu asupra unui manuscris în scopul stabilirii autorului, datei elaborării lui, formei originare etc. 2. apreciere (severă) a însușirilor, a comportamentului cuiva. (< fr. critique, lat. criticus, gr. kritikos, /III/ kritike)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu critic
COREOGRÁFIC, -Ă adj. v. coregrafic. Vezi definitia »
ADÍPIC adj. acid ~ = acid bibazic saturat, materie primă la fabricarea unor fibre sintetice poliamidice. (< fr. addipique) Vezi definitia »
PRELÓGIC, -Ă adj. Anterior logicii. [< fr. prélogique]. Vezi definitia »
ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. S. f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus. Vezi definitia »
pipiríc (pipiríci), s. m. – Corcitură, stîrpitură. – Var. pipiriu, piperig. Creație expresivă, cf. cicili, giugiuli, rut. pidpirka „stîrpitură” (după Candrea, rut. este etimonul rom.) ngr. πισπιρίγϰος „stîrpitură”, sp. pipirigallo, pipiripao, pipiritaña etc. În Bucov. Este cuvînt identic cu pipirig (var. țipirig), s. m. (stuf, Juncus effusus, Scirpus lacustris; rogoz, Heleocharis palustris; plantă ecvitacee, Equisetum hiemale), pe care Cihac, II, 242 și Tiktin le trimit la papură, cu mică probabilitate, și la pirpiriu, adj. (plăpînd, slăbănog), cu r infix, a cărui corespondență cu tc. pirpiri „grosolan” (Loewe 69; Tiktin; Candrea) teebuie să fie întîmplătoare. Der. pipiriguț, s. m. (rogoz); pipiriguță, s. f. (păiuș, Aira cespitosa); pipigioi, s. m. (Trans., măzăriche sălbatică, Orobus vernus); pipernici, vb. refl. (a se zgîrci, a se contracta; a se atrofia, a slăbi), în al cărui prin sens pare să fi intervenit o încrucișare cu piper, condiment (de la pir, plantă, după Tiktin; de la piper după Scriban); pipernicie, s. f. (zgîrceală, atrofie); pirnici, vb. (a slăbi); pirniceală, s. f. (aspect pipernicit); pierci (var. chirci, închirci), vb. (a se opri din creștere), cf. sgîrci, sbîrci. Pentru familia lui pirpiriu, cf. firfiriu, firfiric. Vezi definitia »