Definita cuvantului mertic
MERTÍC, mertice, s. n. 1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1). 2. (Înv.) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; p. restr. rație, porție de mâncare. ◊ Expr. A(-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie. [Pl. și: merticuri] – Din magh. mérték.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mertic
NEFRÍTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de rinichi; renal. // adj., s.n. (Medicament) folosit în bolile de rinichi. [Var. nefretic, -ă adj., s.m.f. / cf. fr. néphrétique]. Vezi definitia »
RÁBIC, -Ă, rabici, -ce, adj. (Rar) De rabie, caracteristic rabiei, privitor la rabie. – Din fr. rabique. Vezi definitia »
MORFOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la morfogeneză. ♦ Creator de forme. [Cf. germ. morphogenetisch]. Vezi definitia »
ECLESIÁSTIC, -Ă adj. v. ecleziastic. Vezi definitia »
DIELÉCTRIC, -Ă adj. Izolant electric. // s.n. Mediu rău conducător de electricitate. [< fr. diélectrique]. Vezi definitia »