PARACENTÉZĂ s. f. puncție într-o pungă de lichid sau puroi din corp. (< fr. paracentèse) Vezi definitia »

APERTÚRĂ s.f. 1. Deschidere, deschizătură. 2. Grad de deschidere a gurii în timpul articulației unui fonem. ♦ Caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia. [Cf. lat., it. apertura, fr. aperture]. Vezi definitia »

pocrovíță, pocrovíțe, s.f. 1. (înv.; în forma „procoviță”) acoperământul obiectelor de cult; pocrovăț. 2. (reg.; în forma „procoviță”) basma. 3. (înv. și reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă; pocrov, pocruț. 4. (reg.) pătură care se pune sub șaua calului. 5. (reg.; în forma „procoviță”) cusătură din bata iei. Vezi definitia »

LACTÁZĂ, lactaze, s. f. Enzimă care transformă lactoza în glucoză și galactoză. – Fr. lactase. Vezi definitia »

ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenicului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. arséniure. Vezi definitia »