țicní (-nésc, -ít), vb. – 1. A sparge un obiect de ceramică sau de sticlă. – 2. (Refl.) A bate cîmpii, a-și pierde mințile. – Var. Mold. țîcni. Creație expresivă, care imită zgomotul bătăii ușoare, cf. țac, cu suf. tot expresiv -ni. – Der. țicneală, s. f. (nebunie, rătăcire). Țicni este față de tic, ca țăcăni față de țac. Țicnitoare, s. f. (Banat, pasăre, Picus maior), cf. ciocănitoare. Vezi definitia »

PLINÍ, plinesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) îndeplini. – V. plin. Vezi definitia »

MINI¹ – Element de compunere care însemnează „mic” și care servește la formarea unor substantive. – Din fr. mini-. Vezi definitia »

TIRĂNÍ, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A tiraniza. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. – Din tiran. Vezi definitia »

COTILOZAURIÉNI s. m. pl. ordin de reptile fosile înrudite cu stegocefalii. (< germ. Kotylosaurien) Vezi definitia »