EPARVÉN s. n. spavan. (< fr. éparvin) Vezi definitia »

SOLEN²(O)- elem. „tub, canal”. (< fr. solen/o/-, cf. gr. solen) Vezi definitia »

METILÉN s.m. 1. Radical organic bivalent, compus dintr-un atom de carbon și doi de hidrogen. ◊ Albastru de metilen = materie colorantă albastră, întrebuințată în vopsitorie și ca dezinfectant în medicină. 2. Alcool metilic. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. méthylène, cf. germ. Methylen]. Vezi definitia »

ANTIGÉN s. n. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. Vezi definitia »

DOLMÉN s. n. monument megalitic constituit dintr-o piatră plată orizontală sprijinită pe pietre verticale. (< fr. dolmen) Vezi definitia »