MODERNÍSM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este modern. ♦ Gust pentru ceea ce este modern. 2. Tendință inovatoare într-o anumită etapă a unei literaturi. ♦ Nume generic dat mișcărilor, tendințelor și experimentelor din arta și literatura sec. XX, care, în goana după originalitate, ajung la creații arbitrare, rupte de realitate. [< fr. modernisme]. Vezi definitia »

INTEGRÍSM s.n. Atitudine a unor catolici care, pretinzând că mențin integritatea doctrinei, refuză a se adapta condițiilor societății moderne. [< fr. intégrisme]. Vezi definitia »

ALEATORÍSM s. n. 1. caracter aleatoriu; hazard. 2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului. 3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului. (< fr. aléatorisme) Vezi definitia »

TRAGÍSM s.n. Caracter grav, tragic. [Pl. -me. / < trag(ic) + -ism, cf. rus. tragizm]. Vezi definitia »

VITALÍSM s. n. Curent în biologie, opus atât materialismului cât și spiritualismului, care explică procesele de viață prin prezența în organismul viu a unui principiu imaterial și incognoscibil, căruia îi sub subordonate toate procesele fizico-chimice. – Din fr. vitalisme. Vezi definitia »