HETEROFONÍE, heterofonii, s. f. Deviere incidentală de la linia melodică de bază în cazul suprapunerii a două sau a mai multor voci care intonează aceeași melodie. [Var.: eterofoníe s. f.] – Din fr. hétérophonie. Vezi definitia »

ACRIBOLOGÍE s.f. 1. Studiul preciziei maxime în cercetarea științifică. 2. Precizie în folosirea cuvintelor; alegere riguroasă a cuvintelor. [Gen. -iei. / < fr. acribologie, cf. gr. akribes – exact, logos – studiu]. Vezi definitia »

CLOROANEMÍE s.f. Anemie care prezintă caracterele clorozei. [Pron. -ro-a-, gen. -iei. / < fr. chloro-anémie]. Vezi definitia »

civíe (-íi), s. f. – (Banat) Osia roții unei trăsuri. Sb. čivija (DAR). Vezi definitia »

CONFIGURÁȚIE s. f. 1. formă exterioară a unui lucru; înfățișare, aspect. ◊ totalitatea relațiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părțile unui sistem. 2. așezare spațială a constituenților unui atom sau ai unei molecule. 3. (astr.) conjuncție a planetelor. (< fr. configuration, lat. configuratio) Vezi definitia »