CLORURÍE, clorurii, s. f. (Fiziol.) Prezență a clorului în urină; cantitate de clor prezentă în urină. – Din fr. chlorurie. Vezi definitia »

CAZÁNIE, cazanii, s. f. Predică prin care se explică un pasaj oarecare din evanghelie. ♦ Carte religioasă care cuprinde predici sau povestiri în care se comentează texte evanghelice. – Din sl. kazanije. Vezi definitia »

ANGIOCARDIOPNEUMOGRAFÍE s. f. radiografie a cavității inimii și a vaselor mari ale toracelui, după injectarea unei substanțe radioopace. (< fr. angiocardiopneumographie) Vezi definitia »

FRENICOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a nervului frenic. (< fr. phrénicotomie) Vezi definitia »

PRAXÍE s.f. Coordonare normală a mișcărilor în vederea executării unor acte motorii adecvate scopului propus. [Gen. -iei. / < fr. praxie, cf. gr. praxis – acțiune]. Vezi definitia »