îmbăligá, pers. 3 sg. îmbáligă, vb. I refl. (reg.) a se băliga. Vezi definitia »

AGREGÁ vb. I. refl. (Despre molecule, corpuri etc.) A se uni într-un tot; a se alipi. [P.i. agreg. / < lat. aggregare, cf. fr. agréger]. Vezi definitia »

a băga (cuiva) fluturașii în cap expr. a zăpăci (pe cineva). Vezi definitia »

îmbârligá, vb., arg., tranz. A convinge pe cineva să se răzgândească Vezi definitia »

OMOLOGÁ vb. I. tr. A aproba, a sancționa anumite acte pentru a le da valoare juridică. ♦ (Sport) A recunoaște oficial o performanță, în urma verificării. ♦ A confirma oficial calitățile unui produs, aprobând folosirea lui în anumite scopuri. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. homologuer]. Vezi definitia »