ÉTICĂ s.f. 1. Disciplină filozofică care studiază principiile morale, originea, dezvoltarea și conținutul lor. 2. Morală. [Gen. -cii. / cf. fr. éthique, lat. ethica]. Vezi definitia »

țoámpă, țoámpe, s.f. (reg.) 1. vârf. 2. piatră mare, pisc. 3. lemn cioplit ca semn de hotar. Vezi definitia »

porcăreálă², porcăréli, s.f. (reg.; la unele jocuri cu mingea) prindere a mingii aruncată de membrii echipei adverse și aruncarea ei după aceștia; porcărie, porcărit. Vezi definitia »

MÉȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță. Vezi definitia »

PROGRÁMĂ s. f. ~ analitică = prezentare în scris a obiectelor și capitolelor fiecărei discipline predate într-o instituție de învățământ. (< rus. programma) Vezi definitia »