Definita cuvantului blanc
BLANC1 s. n. 1. Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu blanc
la țanc expr. la timp, la momentul potrivit / oportun. Vezi definitia »
ADÚNC, -Ă adj. (biol.; despre organe) curbat spre interior. (< lat. aduncus) Vezi definitia »
climúnc, climúncuri, s.n. (reg.) clin, unghi. Vezi definitia »
FRANC4, -Ă adj. sincer, loial, cinstit. (< fr. franc) Vezi definitia »
trosnitorinc, trosnitorinci s. m. (intl.) bătăuș, huligan. Vezi definitia »