COLATERÁL, -Ă, colaterali, -e, adj. Lăturalnic; subordonat, secundar. ♦ (Despre rude, grade de rudenie) Care unește între ei pe frați și surori (și pe descendenții acestora). – Din fr. collatéral, lat. collateralis. Vezi definitia »

CONVENTUÁL, -Ă adj. referitor la un convent. (< fr. conventuel) Vezi definitia »

OVOIDÁL, -Ă adj. ovoid. (< fr. ovoïdal) Vezi definitia »

ORÁL, -Ă adj. 1. Transmis prin viu grai, verbal; din gură în gură. ♦ (și s.n.; despre examene, probe) Care se face verbal; care caracterizează limba vorbită, vorbirea. ♦ Stil oral = manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai. 2. Sunet oral = sunet la pronunțarea căruia aerul trece numai prin gură. 3. Care se administrează pe cale bucală. [< fr. oral, it. orale, cf. lat. os, oris – gură]. Vezi definitia »

OFICIÁL, -Ă adj. 1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate. ♦ buletinul ~ = periodic în care se publică acte normative. ◊ (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităților, ale statului. 2. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, fățiș. 3. (fig.) rece, stereotip; solemn. (< fr. officiel, lat. officialis) Vezi definitia »