MILITÁR, -Ă adj. Care ține de armată; ostășesc. ◊ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ Care se bazează pe armată; care ține de război; războinic. // s.m. Persoană care aparține cadrelor active ale armatei; ostaș. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius]. Vezi definitia »

IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar. Vezi definitia »

mâzdár, mâzdári, s.m. (înv.) persoană care primește mită. Vezi definitia »

INTERCAPILÁR, -Ă adj. dintre vasele capilare. (< fr. intercapillaire) Vezi definitia »

ATOMÁR, -Ă adj. constituit de atomi izolați; referitor la asemenea atomi. (< germ. atomar) Vezi definitia »