Definita cuvantului culminație
CULMINÁȚIE s. f. 1. trecere a unui astru la meridianul unui loc. ♦ punct de ~ = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. 2. punct culminant. (< fr. culmination)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu culminație
IMAGOLOGÍE s. f. ramură a psihosociologiei care studiază imaginile pe care diferitele popoare le au despre ele, despre altele. (< fr. imagologie) Vezi definitia »
odobáie, odobắi, s.f. (pop.) 1. trunchi scobit (știubei) în care se opăresc rufele. 2. (fig.) namilă, monstru. 3. car pentru cărat snopii la arie. Vezi definitia »
MICROMONOGRAFÍE, micromonografii, s. f. Monografie de dimensiuni reduse. – Micro1 + monografie. Vezi definitia »
păloáie, păloáie, s.f. (reg.) grămadă de fân, de paie. Vezi definitia »
NEUROINFÉCȚIE s.f. Boală infecțioasă a sistemului nervos. [Pron. ne-u-ro-in-, gen. -iei. / < fr. neuroinfection]. Vezi definitia »