NATURALÍSM s.n. 1. Tendință în literatură și artă de a reconstitui realitatea cât mai fidel, chiar în aspectele ei neesențiale (uneori accentuând laturile urâte, vulgare). 2. Curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și (mai ales) biologic în explicarea caracterelor umane. 3. Stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură (animale, plante, figuri umane). 4. Doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei. 5. Doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii. [Cf. fr. naturalisme]. Vezi definitia »

TRIMORFÍSM s. n. Posibilitatea pe care o au unele substanțe de a cristaliza în trei sisteme diferite. – Din fr. trimorphisme. Vezi definitia »

ISTERÍSM s. n. formă de psihonevroză caracterizată prin instabilitate emotivă, imaturitate afectivă și tulburări somatice a căror origine nu e demonstrabilă. (< fr. hystérisme) Vezi definitia »

MERCENARÍSM s.n. (Liv.) Spirit mercenar. [< fr. mercenarisme]. Vezi definitia »

OBSTRUCȚIONÍSM s. n. tactică sistematică (parlamentară) în întrebuințarea de obstrucții (2). (< fr. obstructionnisme) Vezi definitia »