AUTOTIPÍE s.f. (Poligr.) 1. Procedeu fotochimic de executare a unui clișeu într-o singură culoare, nuanțele de umbră și de lumină fiind redate prin descompunerea imaginii în puncte sau în linii. V. similigravură. 2. Clișeu obținut prin autotipie (1). [<fr. autotypie]. Vezi definitia »

APERCÉPȚIE s. f. Procesul prin care intervine, în percepție, influența exercitată de experiența individuală anterioară. – Fr. aperception. Vezi definitia »

CRIOTERAPÍE s. f. tratament al temperaturilor foarte joase, în special în afecțiunile dermice; frigoterapie. (< fr. cryothérapie) Vezi definitia »

ONOMASIOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii care studiază evoluția semnificației și a formei cuvintelor. (< fr. onomasiologie, germ. Onomasiologie) Vezi definitia »

FONOGENÍE s. f. însușirea de a fi fonogen. (< fr. phonogénie) Vezi definitia »