HOLÍSM s. n. (Filoz.) Concepție care interpretează teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. – Din fr. holisme. Vezi definitia »

VERÍSM s. n. curent artistic și literar apărut în Italia la sfârșitul sec. XIX, care, sub influența naturalismului francez, își propunea să prezinte realitatea vieții cotidiene, întemeiată pe observație și analiză, pe veridicitate. (< it. verismo, fr. vérisme) Vezi definitia »

CALOFILÍSM s. n. calofilie. (< calofil + -ism) Vezi definitia »

CIOCOÍSM, ciocoisme, s. n. 1. Situație de ciocoi¹; purtare, apucătură de ciocoi¹; p. ext. parvenitism. 2. Fig. Slugărnicie, lipsă de demnitate. – Ciocoi¹ + suf. -ism. Vezi definitia »

PLEOMORFÍSM s.n. 1. Polimorfism. 2. Concepție care susține variabilitatea morfologiei bacteriilor. [Pron. ple-o-. / < fr. pléomorphisme, cf. gr. pleon – numeros, morphe – formă]. Vezi definitia »