Definita cuvantului curant
CURÁNT, -Ă I. adj. medic ~ = medic care îngrijește în mod obișnuit un bolnav. II. s. m. f. cel care urmează un tratament medical într-o stațiune de cură. (< it. curante)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu curant
SCONT s. n. 1. operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei cambii, reținându-se un procent care reprezintă dobânda pentru un împrumut, pe care un bancher și-o reține anticipat. 2. reducere, scăzământ făcut unui debitor care achită o datorie înainte de scadență. (< it. sconto) Vezi definitia »
PENETRÁNT, -Ă adj. 1. care pătrunde; pătrunzător. ◊ (despre o arteră de comunicație) care merge de la periferie către centrul unui oraș, al unei regiuni sau din spatele spre linia înaintată a unui front militar. ◊ (despre mirosuri) puternic; intens. 2. (fig.) care produce o impresie puternică; (despre ochi, privire) ager. (< fr. pénétrant) Vezi definitia »
GRIZONÁNT, -Ă adj. (Franțuzism; despre păr) Care începe să încărunțească; sur, gri, cărunt. [< fr. grisonnant]. Vezi definitia »
ACCÉNT, accente, șterge-mă! Vezi definitia »
ORIZÓNT s. n. 1. linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței terestre cu bolta cerească. ◊ cerc din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe direcția verticală dusă prin centrul Pământului sau prin locul de observație. 2. (fig.) întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual. 3. ~ de timp = lungime a perioadei de timp după care se face previziunea evoluției fenomenelor economice. 4. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, prin compoziția petrografică și prin resturile de organisme pe care le conține. ◊ totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel. 5. arie de răspândire a trăsăturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizație. ◊ (arheol.) depozit de materiale de civilizație suprapuse în împrejurări diferite. 6. fundal (în teatru, în pictură etc.). 7. ~ artificial = instrument la executarea observațiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălțimii unui astru deasupra planului orizontului. (< fr., lat. horizon) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z