scăldătór, scăldătoáre, s.m., f. și n. 1. (s.f.; pop.) scăldare, îmbăiere; baie. 2. (s.f.; înv. și pop.) apă în care se scaldă cineva; apa din cristelniță în care se scufundă copilul când se botează; scaldă, scăldătură. 3. (s.f.; înv. și pop.) loc într-o apă, într-un râu unde se poate scălda cineva; scaldă, scăldare. 4. (s.f. și n.; înv. și reg.) vas, cadă, albie, bazin în care se scaldă de obicei copiii; scaldă, scăldare; cristelniță. 5. (s.f.; fig.; în sintagma) scăldătoarea soarelui = apusul soarelui; vest. 6. (s.m. și f.; înv.) persoană care scaldă (pe nou-născuți); persoană care se scaldă; persoană care face băi în scopuri curative (într-o stațiune balneară). Vezi definitia »

DECANTÓR s.n. Aparat, bazin pentru decantare. [Cf. fr. décanteur]. Vezi definitia »

ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă care servește la alezare. – După fr. alésoir. Vezi definitia »

BIMOTÓR adj., s. n. (avion) cu două motoare. (< fr. bimoteur) Vezi definitia »

EXPROPRIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care expropriază. [Cf. fr. expropriateur]. Vezi definitia »