TURCÍSM, turcisme, s. n. Element lexical (sau de limbă) împrumutat (fără necesitate și fără a se fi asimilat) din limba turcă. – Turc + suf. -ism. Vezi definitia »

ELECTROTRAUMATÍSM s.n. (Med.) Electrocutare. [Cf. fr. électrotraumatisme]. Vezi definitia »

CUBÍSM s.n. Mișcare artistică modernă apărută la începutul sec. XX, care procedează la o analiză și recompunere a formelor în volume și planuri geometrice, încercând să exprime simultan existența obiectului ca o totalitate, cu toate fețele, liniile și punctele sale. [Cf. fr. cubisme]. Vezi definitia »

INTUIȚIONÍSM s. n. 1. curent filozofic iraționalist care opune rațiunii intuiția, concepută ca o facultate analoagă cu instinctul, cu simțul artistic sau cu revelația divină, considerând că aceasta ar pătrunde nemijlocit în esența obiectelor. 2. orientare metodologică care nu acceptă logica drept știință ce precedă matematica, considerând că scopul acestora se reduce la construirea și intuirea formațiunilor matematice și logice. 3. curent idealist-subiectiv care susține că noțiunile morale nu pot fi fundamentale decât în mod intuitiv. (< fr. intuitionnisme) Vezi definitia »

SINDICALÍSM s. n. 1. Doctrină anticapitalistă de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care considera sindicatele cea mai puternică formă de organizare a muncitorilor și unica organizație necesară în lupta pentru construirea unei societăți noi; anarhosindicalism. 2. Sistem de organizare a muncitorilor prin mijlocirea sindicatelor; mișcare sindicală. – Din fr. syndicalisme. Vezi definitia »