MERIDIÁN, -Ă I. adj. referitor la un meridian. ♦ cerc ~ = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (II, 1) și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță ~ă = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie ~ă = meridiana locului. II. s. n. 1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru. ♦ plan ~ = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului. 2. intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ♦ ~ ceresc = cercul mare din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului. 3. (în acupunctură) linie imaginară a suprafeței pielii care unește diferite puncte corespunzând unui anumit organ. II. s. f. 1. intersecție a unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ♦ (astr.) ă locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană. 2. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii. 3. canapea cu spătar și brațe inegale, care ține loc de șezlong. (< lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien) Vezi definitia »

BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteiniéni, -e, adj. Care aparține lui Bernstein. [Sil.: -stei-ni-an, -stei- pron. germ. -ștai-] Vezi definitia »

PĂTUCEÁN, pătucene, s. n. (Pop.) Pătuț. [Var.: pătceán s. n.] – Pătuc + suf. -ean. Vezi definitia »

surán, -ă, adj. (reg.) 1. (despre părul, blana animalelor sau penelor păsărilor) sur, cenușiu, gri, fumuriu. 2. (despre animale și păsări) care are pielea, părul, blana de culoare sură; cu penele sure; cenușiu, sein. Vezi definitia »

Țigan ungur din zona Ardealului Vezi definitia »