BUFÁNT, -Ă adj. (Despre pantaloni, mâneci etc.) Cu bufă, umflat, înfoiat. [< fr. bouffant]. Vezi definitia »

ORNAMÉNT, ornamente, s. n. 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația. ◊ Loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. ♦ (Rar) Distincție, însemn, decorație. 2. Notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător. – Din fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum. Vezi definitia »

TOLERÁNT, -Ă adj. care tolerează; îngăduitor, indulgent. (< fr. tolérant) Vezi definitia »

SUPLICÁNT, -Ă, suplicanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană care suplică; persoană care adresează o suplică. – Din germ. Supplikant. Vezi definitia »

DEPLASAMÉNT s. n. 1. deplasare. 2. greutate a volumului de apă dislocat de o navă. (< fr. déplacement) Vezi definitia »