PAPAVERÍNĂ s. f. alcaloid al opiului, folosit în medicină ca vasodilator și antispastic. (< fr. papavérine) Vezi definitia »

FLOGÓZĂ s.f. (Med.) Flegmazie; inflamație. [< fr. phlogose, cf. gr. phlogosis – inflamație]. Vezi definitia »

REZONÁNȚĂ s.f. 1. Fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor încăperi etc. de a întări și prelungi sunetele. ◊ Cutie de rezonanță = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde. 2. Creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonanței = concepție reprezentând o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabilește, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, răspuns, rezultat. [Cf. lat. resonantia, fr. résonance, it. risonanza]. Vezi definitia »

ENDOTOXÍNĂ, endotoxine, s. f. Substanță toxică a cărei eliberare nu are loc decât o dată cu dezintegrarea celulei în care se află. – Din fr. endotoxine. Vezi definitia »

ENTEROCOLÍTĂ s. f. inflamație a intestinului subțire și a colonului. (< fr. entérocolite) Vezi definitia »